Oțel forjat

Procesul de zincare

O metodă de prelucrare care utilizează echipamente de forjare pentru a aplica presiune asupra bilouților metalici, determinându-i să suporte o deformare plastică în vederea obținerii unor piese forjate cu anumite proprietăți mecanice, forme și dimensiuni. Una dintre cele două componente principale ale forjării (forjare și ambutisare). Procesul de forjare se concentrează pe deformarea plastică a pieselor forjate și este realizat printr-o serie de operații de forjare.

(1) Tăiere: Tăiere cu tăietor cu disc abraziv, strunjirea feței finale și teșirea cu rază R5.

(2) Încălzire: Încălzire în cuptor electric, temperatura cuptorului fiind (450±10)°C, iar durata de încălzire și menținere fiind de 136 minute.

(3) Forjare în matriță: Echipamentul de forjare în matriță este o presă cu frecare de 6300 kN. În primul rând, bilouțul este aplatizat până la H = 24 mm pe masa de împingere a matriței de forjare, apoi materialul este așezat plan în canalul matriței pentru forjarea în matriță, iar presiunea aplicată este de 2–3 mm.

(4) Încălzire: Temperatura cuptoarului este (450+10)°C, iar durata de încălzire și menținere este de 30 min (al doilea foc).

(5) Forjare în matriță până la dimensiunea finală.

(6) Încălzire: Temperatura cuptoarului este (450+10)°C, iar durata de încălzire și menținere este de 10–15 min.

(7) Tăiere la cald.

(8) Decapare conform reglementărilor generale privind decaparea.

(9) Tratament termic: călire și îmbătrânire artificială conform reglementărilor privind tratamentul termic.

(10) Decapare conform reglementărilor generale privind decaparea.

(11) Reparație prin forjare.

(12) Inspectare forjă: verificare 100% a calității materialului, formei și calității suprafeței; verificare 100% a durității.

(HB ≥ 140); inspecție la mărire redusă.